Confruntată cu un transfer tot mai ridicat al forței de muncă precarizate spre joburi de tip „gig economy”, Uniunea Europeană a decis să ia taurul de coarne. Parlamentul European a aprobat un proiect de lege care obligă, practic, companiile din domeniul „gig economy” să acorde protecție adecvată celor care lucrează pentru ele.
În acest moment companiile din „gig economy” – cea mai cunoscută fiind fără îndoială Uber – nu fac altceva decât să impună un model parazit din care singurele care câștigă sunt ele însele. În cazul Uber, de pildă, dacă luăm de bună propaganda de PR, se poate zice că avem de-a face cu o companie care ușurează mobilitatea urbană. În realitate Uber nu face altceva decât să faciliteze taximetria-pirat, operațiune în urma căreia încasează un comision frumușel care zboară din România către cine știe ce paradis fiscal. Avantajele cu care vin companiile de „gig economy” sunt multiple, dar în esență ele pot fi reduse la unul singur: întrucât se eludează legea, prețul unui serviciu achiziționat prin „gig economy” va fi întotdeauna mai mic decât unul achiziționat de pe piața reglementată.
Diverse orașe și țări europene au încercat individual să impună niște limite acestor companii de „gig economy”. Principalele companii vizate au fost Uber și AirBNB (platforma de închirieri locative pe termen scurt). Primăria Parisului a obligat de pildă platforma AirBNB să colecteze taxa turistică și să o plătească bugetului local. Primăria Barcelonei i-a obligat pe proprietarii care închiriază în regim AirBNB să plătească taxe mai mari la bugetul local. Londra a obligat Uber să aplice pentru licențe de taximetrie.
Totuși, abia acum se adoptă la nivel european un proiect legislativ care are implicații în toate țările continentului. În principiu vor intra sub protecția legii toți cei care vor lucra mai mult de 3 ore pe zi sau mai mult de 12 ore pe săptămână. Aceștia vor fi asimilați lucrătorilor angajați (companiile de „gig economy” îi denumesc „parteneri”), au dreptul de a fi informați de la bun început asupra câștigurilor și a programului de lucru, au dreptul de a beneficia de traininguri gratuite, au dreptul de a refuza „joburi” în afara orelor pentru care se declară disponibili și multe altele.
De acum, odată adoptat acest proiect de lege („directivă”) guvernele europene au la dispoziție 3 ani pentru a o transpune în legislația națională. Deci cel mai târziu în 2022 Uber ar trebui să lucreze conform legii și pe teritoriul României, dar legislația ar trebui să-i intereseze și pe cei care livrează pentru Uber Eats, Food Panda sau Glovo.
