Presa moscovită nu stă degeaba. Redactorii de la Sputnik News (publicație oficială a Kremlinului) au descoperit în New York Times un articol care dinamitează versiunea oficială a britanicilor despre afacerea Skripal.
Mai precis, pe 16 aprilie New York Times a publicat un articol laudativ la adresa Ginei Haspel, noua directoare CIA. Articolul o numește pe Gina Haspel „o tacticiană competentă” care ar fi știut să se impună în fața lui Trump, despre care se știe că „îi disprețuiește pe adevărații specialiști în securitate națională”.
Articolul oferă însă un amănunt extrem de interesant. După ce s-a declanșat afacerea Skripal, și după ce britanicii au anunțat măsurile dure luate împotriva Rusiei (expulzarea unui număr impresionant de diplomați) Trump ar fi ridiculizat-o zicând că e „o afacere de spionaj ca oricare alta” care nu merită prea multă atenție. În acel moment ar fi intervenit Gina Haspel care l-ar fi convins pe președinte că lucrurile nu stat deloc așa. Dar cum? Haspel l-ar fi convins pe Trump că afacerea nu se reduce câtuși de puțin la cei doi Skripal, arătându-i lui Trump niște fotografii care susțineau teza că printre victimele „noviciocului” s-ar fi aflat și niște copii, și niște rățuște hrănite de aceștia cu pâine luată de la Serghei Skripal. Impresionat, Trump ar fi decis atunci că e cazul ca și SUA să se alinieze măsurilor de pedepsire luate de britanici, expulzând câteva zeci de diplomați ruși.
Toate bune și frumoase, numai că în afacerea Skripal nu existau până acum nici un copil bolnav și nici o rățușcă moartă. Un asemenea amănunt, cum e cel publicat de New York Times, e o premieră care i-a luat prin surprindere până și pe britanici. La vremea respectivă apăruse într-adevăr o relatare legată de faptul că Skripal ar fi dat înaintea incidentului niște pâine unor copii, ca să hrănească rațele în parc, dar copiii nu pățiseră nimic. Acum aflăm că de fapt șefa CIA l-a informat pe președintele SUA că bieții copii s-au îmbolnăvit și că rățuștele hrănite de ei au murit. Altfel zis, aflăm că l-a mințit.
Rezultă așadar că dincolo de ceea ce decid politicienii, există în spatele lor o serie de „specialiști” care au tot interesul ca anumite lucruri să escaladeze. Rămâne să înțelegem de ce.
