În ultimii ani s-a încetățenit o expresie: „fabrică de diplome” care face referire în principal la universitățile particulare. Acestea sunt acuzate că în schimbul banilor fabrică absolvenți care nu au nici un fel de competențe.
Cea care a dat startul denigrării universităților particulare e actuala ministreasă a educației, Ecaterina Andronescu, atunci când a „descoperit” că la Universitatea „Spiru Haret” învățau la un moment dat în jur de 300.000 de studenți (cf. declarațiilor sale). Din fericire, după ea a venit ca ministru Daniel Funeriu, care a introdus sistemul evaluării periodice a universităților, în urma căreia mai multe universități particulare au obținut „grad de încredere ridicat” în timp ce multe universități de stat au obținut evaluări jenante. Totuși, sintagma „fabrici de diplome” a rămas și este folosită și azi producând un deserviciu major de imagine universităților particulare care vor să-și facă treaba onest.
Și cum iulie este luna sesiunilor de licență ne-am gândit să ne uităm un pic peste „fabricile de diplome”, să vedem dacă ele „fabrică” într-adevăr absolvenți cu nemiluita. La Universitatea „Româno-Americană” din București, conform informațiilor disponibile pe situl propriu, au obținut diplomă de licență în 2019 în jur de 450 de absolvenți. Cam cât face, singură, Facultatea de Drept a Universității București, unde nici nu li se mai cere absolvenților să prezinte o lucrare de licență, fiind suficientă trecerea examenului pe baza unei grile. Există, de asemenea, și vreo 15 picați. La Universitatea „Spiru Haret” – Facultatea de Științe Economice de la București (adică „ASE-ul de la Spiru”) informațiile nu sunt centralizate, astfel încât trebuie să te uiți pagină cu pagină la fiecare facultate. La marketing avem 58 de absolvenți, la contabilitate 53, la finanțe-bănci 11, la management 57, deci în total… 179 de „fabricați”. Există și aici, de asemenea, câțiva picați. Situația e și mai proastă la Facultatea de Științe Juridice, Politice și Administrative, unde avem 30 de licențiați la administrație publică și 81 la drept, deci un total senzațional de 111… „fabricați”. Facultatea de Psihologie a produs 69 de licențiați mari și lați. Nu am avut răbdare să numărăm toți licențiații de la Spiru Haret, dar nu credem că trec de 800, cu tot cu secțiile din restul țării. Unde e gloria de altădată?…
La Universitatea „Dimitrie Cantemir” nu am reușit să găsim nici o informație legată de numărul studenților care au trecut examenul de licență. La Universitatea „Nicolae Titulescu”, specializată numai pe studii juridice, avem 128 de licențiați în Drept European și Internațional și 593 licențiați în Drept, deci un total de 721 viitori juriști, avocați, magistrați. Nici la Universitățile „Titu Maiorescu” și „Hyperion” nu am reușit să găsim vreo informație legată de numărul licențiaților, iar la mai mărunta Universitate „Athenaeum” avem informații legate de numărul studenților care s-au prezentat în vederea susținerii examenului de licență: doar 73 (șaptezeci și trei). Presupunem că au luat cu toții, sau aproape toți, că la un număr atât de mic e și păcat de Dumnezeu să pici pe cineva…
Am reușit să numărăm, așadar, un pic peste 2000 de licențiați produși de universitățile particulare care au un avizier gratuit online – ceea ce e de lăudat. Și dacă presupunem că și celelalte 3, mai „secretoase”, au produs în jur de 500 de licențiați fiecare, cam cât e media celorlalte, rezultă că în 2019 la nivelul Bucureștiului așa-zisele „fabrici de diplome” abia au produs, împreună, în jur de 3500 de licențiați.
Ca să găsim, așadar, adevăratele „fabrici de diplome”, trebuie să ne uităm în altă parte, nu la universitățile particulare care par a-și drămui eforturile, inclusiv prin orientarea specializărilor spre ceea ce se cere pe piață. De pildă, nu am văzut la nici o universitate particulară specializări prețios-inutile precum filosofia, chimia sau „administrarea afacerilor” (ceva diferit de management!). Apropo, chiar am fi curioși să aflăm câți dintre absolvenții de filosofie lucrează ca „filozofi”, câți dintre „chimiști” chiar fac chimie, câți „teologi” ajung popă și câți dintre cei care se pregătesc „să administreze afaceri” sunt angajați la 21-22 de ani să administreze, concret, vreo afacere. Nu ne-ar mira să aflăm că răspunsul e în cele mai multe cazuri „zero”.
Cu toate acestea universitățile de stat scot la concurs (vorba vine „concurs”; de fapt o simplă admitere ridicolă pe bază de dosar, voce și talent) an de an mii de locuri în specializări care mai de care mai obscure. Și dintre acestea o mare parte sunt locuri cu taxă, care ar face să pălească de invidie așa-zisele „fabrici de diplome”. La ASE, de pildă, din cele peste 7000 de locuri pregătite pentru școlarizare în 2019, doar un pic peste 2800 sunt „la buget”, restul fiind „cu taxă”. Iar taxa nu e deloc mică, ea fiind de 4000 de lei, mai mare chiar și decât la cea mai scumpă universitate particulară (Universitatea „Româno-Americană”) unde poți „scăpa” doar cu 810 euro (=3850 lei) dacă plătești integral. La Universitatea București sunt bugetate 4350 de locuri, dar „la taxă” sunt oferite cam dublu. Taxa, din câte știm, diferă în funcție de facultate. Chiar am fi curioși să știm dacă există persoane dispuse să plătească pentru a fi studenți la filosofie sau la chimie.
În schimb, la Universitatea Politehnică București situația e mult mai normală și se apropie de ceea ce ar trebui să fie învățământul de stat: sunt oferite 5000 de locuri „la buget” și numai 1065 de locuri „cu taxă”. La fel e și la „Medicină”, unde avem 1154 de locuri finanțate „de la buget” și doar 310 „cu taxă”. Nu ni se pare absolut nimic anormal ca o parte a locurilor de școlarizare să fie plătite, dar în momentul în care locurile „cu taxă” sunt substanțial mai multe decât locurile „la buget”, așa cum avem la ASE și la Universitatea București, este de domeniul evidenței elementare că focusul afacerii nu mai e educația, ci oferirea unei diplome în schimbul unei sume de bani!
Adică exact lucrul de care sunt acuzate „fabricile de diplome” care, după cum vedem, sunt departe de a inunda piața cu absolvenți ba, mai mult, cine are curiozitatea de a trece în revistă examenele de licență poate vedea că există destui „picați”, deci obținerea licenței nu e deloc garantată. Concluzia nu poate fi decât una: adevăratele „fabrici de diplome” se găsesc de fapt la stat. Hoțul strigă „hoții”.
