Ptiu, drace! Pentru prima oară din 1991 încoace, comuniștii au devenit cel mai important partid la nivelul unui land german. Pentru cine nu știe „landurile” sunt regiuni istorice ale Germaniei care au propriul parlament, propria administrație și propriul buget, independente de cele de la Berlin. De-asta se și numește Germania, oficial, „Republica Federală”: pentru că, teoretic, este o federație de state mai mici.
E drept, nu mai e vorba de comuniștii aceia de pe vremuri, care defilau cu „secera și ciocanul” și se închinau la mumia lui Lenin, ci de urmașii lor, partidul de stânga Die Linke („Stânga” în limba germană) care tocmai a devenit cea mai puternică forță politică din landul estic Thuringia (cu capitala la Erfurt). Die Linke este un partid creat la începutul anilor 2000 din fuziunea dintre fostul Partid al Socialismului Unit (PSU) – adică partidul conducător din RDG, partidul lui Honecker – și o facțiune dizidentă din Partidul Social-Democrat (SDP), care devenise în anii 1990 nemulțumită de faptul că SDP alunecase tot mai mult spre așa-zisa „a treia cale” – în fapt, o capitulare în fața principiilor capitalismului.
La vremea respectivă mișcarea i-a scos din moarte clinică pe cei de la fostul PSU, care la începutul anilor 2000 începuseră să-și piardă din relevanță chiar și în landurile din Est, reușind cu greu să mai treacă pragul electoral care le permitea să aibă reprezentanți în parlamentele regionale. Iar la alegerile generale din 2002 abia mai reușiseră să trimită în Bundestag doi deputați.
După ce însă un nou partid puternic de stânga (sau „stânga radicală” cum se zice azi stângii de la stânga social-democrației clasice) a apărut pe scena politică germană, încetul cu încetul acesta a început să-și câștige o relevanță tot mai mare până când Die Linke a reușit să recâștige o mulțime de poziții pierdute în landurile din Est și să ajungă o forță respectabilă la nivel național. O vreme partidele tradiționale – creștin-democrații Angelei Merkel și social-democrații – s-au ferit de orice fel de asociere cu „comuniștii”. În Germania adversarii politici îi acuză de „criptocomunism” și din „partidul lui Honecker” nu îi scot! Dar în 2014 inevitabilul s-au produs: social-democrații au acceptat să facă o coaliție cu Die Linke și cu Verzii (ecologiștii) pentru a administra Thuringia. Alegerile locale fuseseră câștigate cu 33.5% de creștin-democrații Angelei Merkel, dar prin această mișcare celelalte partide i-au blocat pe creștin-democrați să intre la guvernare. Mai mult, partenerii de coaliție au fost de acord să-l numească premier al landului pe Bodo Ramelow, adică un politician provenind din Die Linke. Un „criptocomunist”!
Câți ochi dați peste cap, câte cămăși smulse lacrimogen în Piața Victoriei, câți membri #rezist legându-se cu lanțul de guvern nu am fi văzut la noi dacă s-ar fi întâmplat așa ceva?… Nemții, mai pragmatici, și-au zis că dacă asta a ales poporul, atunci asta trebuie să aibă.
Or, coaliția se pare că a mulțumit pe deplin electoratul deoarece la alegerile din 27 octombrie cel mai votat partid a fost chiar cel al „comuniștilor” – perceput de toată lumea ca fiind motorul pozitiv al coaliției – cu 31%. În schimb câștigătorii din 2014, creștin-democrații, s-au prăbușit la 21.8%, fiind întrecuți și de partidul anti-imigrație Alternativa pentru Germania (AfD).
Este pentru prima oară după 1989 când comuniștii aceștia, urmașii fostului partid totalitar est-german, reușesc să câștige niște alegeri atât de importante. Formarea guvernului, însă, se anunță extrem de dificilă deoarece ceilalți doi parteneri ai coaliției au mai pierdut voturi și, pe cale de consecință, au mai pierdut din deputați. Nici până acum coaliția nu avea o majoritate solidă: un singur vot. Dar acum foștii parteneri nu îl mai au nici pe acela. În condițiile în care CDU a declarat că exclude orice fel de colaborare cu Die Linke, iar o colaborare cu AfD este exclusă din start, cel mai probabil comuniștii vor fi nevoiți să mai coopteze în coaliție și micul Partid Liberal-Democrat, care dispune de voturile necesare găsirii unei majorități. Astfel, guvernul landului Thuringia ar putea deveni ceea ce noi numim „șaorma cu de toate”, având în componența sa politicieni de toate nuanțele și coloraturile politice, de la etatiști disciplinați și anticapitaliști până la capitaliști libertarieni și militanți ecologiști care luptă pentru salvarea puilor de focă. Așa ceva într-o țară precum România probabil ar face implozie în câteva luni (sau poate chiar săptămâni), și tocmai de aceea e foarte interesant să vedem dacă un guvern care va semăna mai degrabă a „muzicanții din Bremen” va reuși să-și ducă la capăt mandatul cu care a fost investit de electorat într-unul din landurile Germaniei.
