Deși nu pornea favorită, Africa de Sud a reușit să anihileze perfect Anglia în finală, trecându-și în cont un nou titlu mondial la rugby.
Prima repriză s-a jucat la siguranță, cele două echipe preferând să fructifice puținele șanse avute din lovituri de penalizare. Sud-africanii au început extrem de tare meciul, presându-i permanent pe englezi și obligându-i să rămână în 22-ul propriu. Au condus cu 3-0 și 6-3. Încetul cu încetul englezii au reușit să echilibreze jocul și în minutul 30, la o fază prelungită de atac, s-au apropiat la numai un metru de terenul de țintă al adversarilor dar nu au reușit încercarea. Au trebuit să se mulțumească în cele din urmă cu 3 puncte dintr-o penalizare. Dar până la pauză sud-africanii au speculat două greșeli ale englezilor și au intrat la cabine cu scorul de 12-6 – un avantaj cam disproporționat față de ceea ce se întâmplase pe teren.
Totuși, încă din prima repriză s-a observat că Anglia face un joc mult sub nivelul celui din semifinale împotriva Noii Zeelande, în timp ce Africa de Sud făcea, poate, cel mai bun meci de la actuala ediție a cupei mondiale. Punctul nevralgic al englezilor a fost jocul la grămadă, aceștia fiind dominați categoric de sud-africani la acest capitol. Trei din cele patru lovituri de penalizare transformate de sud-africani în prima repriză au venit ca urmare a unor greșeli la grămadă.
Repriza a doua era astfel una de „totul sau nimic” pentru Anglia, singura echipă care în primele 40 de minute se apropiase mai periculos de marcarea unui eseu. Din păcate ea a început cum nu se poate mai prost, cu o nouă grămadă ordonată în terenul propriu pe care englezii n-au fost în stare să o mențină. O nouă lovitură de penalizare și deja în minutul 45 scorul lua proporții: 15-6. O încercare transformată nu mai era suficientă pentru ca englezii să întoarcă soarta partidei. Africa de Sud părea că va câștiga finala fără să facă nimic deosebit, doar prin dominarea fizică brută a adversarului. După o altă serie de penalizări transformate de o parte și de cealaltă, care au dus scorul la 18-12 pentru Africa de Sud, englezii au făcut în minutul 59 două schimbări, încercând să-și joace ultima șansă prin introducerea de forțe proaspete. Din păcate pentru ei în minutul 66 a venit prima încercare a Africii de Sud (marcator: Mapimpi) care a însemnat sfârșitul pentru visele englezilor: 25-12. Neputincioși, incapabili să pătrundă printr-o apărare ermetică, englezii au mai asistat la o încercare în minutul 75. 35-12 și totul s-a terminat pentru reprezentativa Albionului, asistată în tribune de Prințul Harry.
Africa de Sud ajunge astfel la al treilea titlu mondial din istorie, egalându-i pe All Blacks. Precedentele titluri au fost câștigate în 1995 și în 2007. Spre deosebire de edițiile precedente, însă, Africa de Sud a aliniat o echipă mult mai incluzivă. Dacă în trecut abia numărai 1-2 jucători de culoare (cel mai celebru fiind Brian Habana), la această ediție sud-africanii au aliniat permanent 5-6 titulari de culoare, ceea ce este surprinzător, ținând cont de faptul că în mod tradițional în Africa de Sud rugby-ul era considerat „sportul albilor” și fotbalul, al negrilor. Un mare „bravo” pentru această țară care a reușit, iată, să învingă racilele rasismului și să devină cea mai titrată națiune din rugby-ul mondial!
În schimb, pentru englezi, ca și pentru echipele europene în general, un nou succes în cupa mondială se amână pentru alți patru ani. Înfrângerea e cu atât mai decepționantă cu cât Anglia eliminase în meciurile precedente atât Australia, cât și Noua Zeelandă. Până acum din nouă ediții disputate una singură a fost câștigată de echipele din Europa, în 2003. Restul de opt ediții au revenit echipelor din emisfera de Sud care domină autoritar acest sport.
