Un an de „gilets jaunes” (vestele galbene din Franța)

0
27
views
Vestele Galbene. Revolution
Protestele vestelor galbene au început în noiembrie 2018. Foto: Ella_87 / Pixabay

În timp ce în România ne pregătim de alegerile prezidențiale, francezii se pregătesc să aniverseze un an de la declanșarea puternicei reacții anti-Macron cunoscută sub denumirea de „protestele vestelor galbene”.

În octombrie 2018 francezii au lansat o petiție online prin care își exprimau nemulțumirea față de mărirea prețului la carburanți. Petiția a atras rapid peste un milion de semnături, ceea ce a încurajat populația să iasă pe stradă și să demonstreze împotriva regimului lui Emmanuel Macron. Prima demonstrație a avut loc sâmbătă, 17 noiembrie 2018, și din acel moment, sâmbătă de sâmbătă, câteodată mai viguros, altădată mai slab, demonstrațiile au continuat neîncetat la Paris, Bordeaux, Marsilia, Lyon și alte orașe mari din Franța.

Franța se află la capătul a peste un deceniu de reforme neoliberale care au săpat adânc la temelia statului social francez. Atât mandatul lui Nicolas Sarkozy (2007-2012) cât și cel al lui François Hollande (2012-2017) au fost marcate de reforme dure făcute în favoarea capitalului și în defavoarea salariaților. Abia odată cu mandatul lui Macron, însă, francezilor se pare că le-a ajuns cuțitul la os.

Întrucât protestul a pornit de la creșterea prețului la benzină, protestarii au adoptat ca „uniformă”-tip vesta galbenă reflectorizantă pe care sunt obligați toți șoferii să o țină în portbagaj. Ceea ce vor „vestele galbene” poate fi sumarizat foarte simplu într-un simplu cuvânt: socialism. Salariu minim puternic crescut, taxare mult mai mare pentru corporații comparativ cu micile afaceri, desființarea tuturor privilegiilor și pensiilor speciale (au și ei!), reglementarea mai clară și în favoarea angajatului a contractelor de muncă având durată determinată, pensia minimă 1200 euro, joburi pentru șomeri, plafonarea chiriilor etc. etc. etc.

Răspunsul regimului macronian nu s-a lăsat așteptat și ar face să pălească prin fermitatea sa mulți dictatori africani. De partea poliției, peste 11.000 de polițiști și jandarmi au fost răniți și 25 au murit. De partea protestatarilor, bilanțul e mai neclar, unele surse vorbesc de circa 20 de morți, 100 de mutilați pe viață (din cauza muniției folosite de forțele represive), alte câteva sute de răniți și nu mai puțin de 5.000 de arestări. Emmanuel Macron se află în continuare la o rată de aprobare extrem de mică, doar 34%, dar măcar stă mai bine decât în urmă cu un an, când numai 24% dintre francezi îi mai susțineau politicile. 63% dintre francezi dezaprobă în acest moment politicile lui Macron.

Demonstrațiile „vestelor galbene” au semănat nu o dată cu niște scene de război, cum putem vedea și în imaginile de mai jos care sunt chiar de azi, 9 noiembrie:

Practic, în acest moment demonstrațiile sunt pe cale să împlinească un an și cu toate acestea nu dau semne că ar putea fi oprite. Va reuși Emmanuel Macron să iasă din groapa în care s-a afundat și să-i liniștească pe conaționalii săi? E greu de spus. Asistăm la ciocnirea a două mentalități complet diferite, una – cea a președintelui – care înțelege că Franța nu mai este în perioada de aur de după război („les trente glorieuses”, cei treizeci de ani glorioși) și că trebuie făcut ceva (dar ce?), și cealaltă, a majorității populației, care s-a obișnuit ca Franța să fie „cel mai socialist stat din Uniunea Europeană” și nu vrea să cedeze nimic din cuceririle sociale obținute în timpul republicii a V-a.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here