
Protestatarii din Seattle au reușit să ocupe și să declare „zonă fără poliție” o arie de cca. 0,4 km² (cam cât Vaticanul) din mijlocul orașului. Inițial poliția locală ar fi vrut să-i expulzeze de acolo, dar primărița Jenny Durkan – Democrată – i-a lăsat în pace. Mai mult, atunci când președintele SUA, Donald Trump, și-a oferit pe Twitter „serviciile”, primărița i-a răspuns „go back to your bunker” – „du-te înapoi în buncăr” – aluzie la faptul că atunci când demonstrațiile luaseră o turnură violentă în Washington, D.C., chiar lângă Casa Albă, Trump s-a refugiat într-un buncăr.
Protestarii au împrejmuit „Seattle Capitol Hill Autonomous Zone” – CHAZ cu baricade și garduri de protecție și se opun intrării oricui nu e „de-al locului”. Bineînțeles că locuitorii din zonă care nu au nimic de-a face cu protestele sunt nemulțumiți de faptul că zona lor a devenit de facto o arie fără autorități. Cum în acest moment e la modă să fie învinovățită organizația Antifa de tot ce se întâmplă în neregulă în SUA, găști paramilitare de dreapta se pare că au început să se mobilizeze în toată America pentru a veni la Seattle „să facă ordine”. Americanii nu au mineri, dar au „Hell Angels” și „Mongols” – organizații informale de motocicliști care sprijină o cultură a supremației albe și a libertății portului de armă, ale căror membri au deseori probleme cu legea. Aceștia sunt „trumpiști” din convingere. Există pericolul real ca membrii acestor găști de bătăuși să își facă apariția la Seattle în vederea unei confruntări cu ceea ce ei numesc „trădătorii” Americii grupați în Antifa. Conform informațiilor difuzate de primăria Seattle, în zona ocupată ar fi în jur de 500 de locuințe și e de la sine înțeles că nu toată lumea e mulțumită de anarhia care a cuprins cartierul, ba dimpotrivă. Ca un fapt divers, în interiorul CHAZ se află și un mic cimitir unde se odihnesc Bruce Lee și fiul său, Brandon, ucis accidental pe un platou de filmare.
Antifa însăși este o organizație cu o structură foarte neclară. De fapt, nu există un nucleu oficial „Antifa”. Există doar diverse grupări și nuclee care își extrag mesajul din ideile revoluționare de extremă stânga, însă nu există vreo dovadă că nucleele acestea ar acționa coordonat politic sau că ar fi altceva decât niște grupări de înfierbântați.
Până acum, exceptând faptul că au expulzat poliția din zona pe care au pus stăpânire, protestatarii din Seattle s-au comportat pașnic, „zona autonomă” semănând mai degrabă cu arealul unui carnaval la care oamenii discută, se simt bine, se uită împreună la filme și ascultă muzică. Într-un fel, totul aduce manifestația din Piața Universității de la București, din 1990. Câteva zile nimeni nu și-a asumat conducerea acestei mișcări de frondă. Abia ieri a ieșit la iveală amănuntul că un anume Raz Simone, un rapper local, ar asigura ordinea în interiorul CHAZ împreună cu o gașcă de băieți cu mușchi, înarmați cu mitraliere AK-47, care îl ascultă orbește.
Protestatarii au publicat o listă de revendicări, dintre care cele mai importante sunt:
- desființarea departamentului de poliție din Seattle și a sistemului de curți judiciare (cele care iau un prim act de săvârșirea unei infracțiuni și decid încarcerarea înainte de procesul propriu-zis), inclusiv desființarea pensiilor pentru polițiști;
- interzicerea folosirii armelor de foc;
- guvernul federal (în mod specific: NU consiliul local, NU guvernul statului Washington) să deschidă o anchetă privitoare la brutalitățile poliției locale;
- compensații pentru victimele brutalității poliției;
- rejudecarea tuturor proceselor în care au fost condamnați cetățeni de culoare.
Seattle e de mai mulți ani în epicentrul mișcărilor de stânga din Statele Unite, fiind singurul oraș mare în care votul populației a reușit să trimită în consiliul local un membru al partidului Alternativa Socialistă (Kshama Sawant, o economistă de 47 de ani născută în India). În general în SUA cele două mari partide de dreapta – dreapta extremă, Republicanii, și dreapta mai „soft”, Democrații – câștigă tot ce se pune în joc la alegeri, indiferent că e vorba de alegerile locale din comitate sau de alegerile prezidențiale. E cu atât mai surprinzător că într-un oraș cu o populație de 600.000 de locuitori o politiciană socialistă a reușit să bată toate pronosticurile și să obțină un loc în consiliul local. De altfel la scurt timp după ce Kshama Sawant a fost aleasă de cetățeni să-i reprezinte, consiliul local a adoptat o hotărâre revoluționară prin care salariul minim în Seattle urma să crească progresiv până la 15 dolari pe oră în 2021 (de la mai puțin de 10 dolari în 2014). Deși mulți economiști de dreapta au prognozat că o asemenea creștere va falimenta multe afaceri din Seattle în realitate lucrul acesta nu s-a întâmplat.
Secesiuni ale unor teritorii minuscule s-au mai petrecut în ultimii 70 de ani în Occident, fără a se ajunge la nici un rezultat deosebit. Cea mai celebră este fără îndoială Republica Autonomă Bunker din Zurich, declarată în perioada 1970-1971 de un grup de studenți anticapitaliști într-o clădire neutilizată din Zurich. După mai multe apeluri ale autorităților aceștia au fost expulzați violent de către poliție și clădirea a reintrat în stăpânirea proprietarilor de drept.
Nimeni nu poate bănui cum se va termina aventura din Seattle. Cert este că la intrarea în CHAZ încă se poate vedea un semn pe care stă scris: „You are now leaving USA.” / „În acest moment părăsești teritoriul SUA.”