Noul premier australian, Anthony Albanese, e pus pe fapte mari. Acum, dacă tot a ajuns la guvernare, are de gând să accelereze „tranziția la energie curată”. Laburiștii australieni au în vedere nu doar decarbonizarea, ci și realizarea unui adevărat boom economic ecologic prin fabricarea de electrolizoare, oțel verde (?!), ciment verde (?!) și îngrășământ verde. Dacă va avea succes, aceasta va echivala cu o revoluție industrială… verde.
Dacă.
Această viziune radicală și nouă a fost prezentată în discursul primului ministru Anthony Albanese la recentul „Forum Energetic” de la Sydney. Premierul australian a propus o nouă eră pentru industriile și exporturile energetice australiene, precum și utilizarea multiplelor surse regenerabile australiene pentru a stimula o implicare economică mai profundă a Australiei în regiunea Asiei de sud-est.
Are sens comercial și climatic ca guvernul federal să vizeze zona asiatică de sud-est pentru această revoluție industrială verde, deoarece regiunea este deja liderul mondial în investiții în energie curată. Începând cu 2021, această regiune reprezintă peste 80% din investițiile private din lume în energie curată. India, China, Japonia, Coreea, Indonezia și țările din Pacific sunt parteneri naturali pentru Australia în acest nou impuls ecologic, precum și lideri care creează piața pentru energie curată și produse verzi.
Revoluția se dorește a fi construită în jurul energiei solare
Privații australieni au demarat deja un proiect interesant, denumit „Sun Cable”, lansat în 2018 cu finanțare de la miliardarii australieni Mike Cannon-Brookes și Andrew Forrest. Scopul ambițios al proiectului este de a deveni primul exportator intercontinental de surse regenerabile, prin generarea de cantități masive de energie din fermele solare din Teritoriul de Nord și transmiterea acesteia către Singapore, care consumă energie printr-un cablu submarin de înaltă tensiune de 4.200 km lungime. Sprijinul guvernului îl va ajuta să progreseze mai repede.
Proiectul a câștigat un sprijin puternic din partea guvernelor teritoriale și federale și acum atrage sprijin din partea guvernelor din Indonezia și Singapore. Guvernul Indoneziei a dat, în principiu, aprobarea pentru ruta submarină a cablului prin apele sale naționale și a aprobat permisul de inspecție submarină. Vor exista beneficii indirecte, cum ar fi 1,5 miliarde de dolari alocați pentru o bază de reparații navale în Indonezia.
Sun Cable și alte megaproiecte din surse regenerabile, cum ar fi „Hubul pentru Energie Regenerabilă” din Asia, propus de Australia de Vest, arată că îndepărtarea de dependența de exporturile de combustibili fosili e deja transpusă în operă. Premierul australian Albanese și-a semnalat intenția de a promova exporturile de energie curată, precum și dezvoltarea industrială ecologică în zona Indo-Pacifică.
Marea problemă a surselor de „energie verde” rămâne în continuare lipsa lor de predictibilitate și costurile necunoscute de mentenanță. În cazul combustibililor fosili (gaze, petrol, cărbuni) se poate calcula foarte simplu ce se poate obține de pe urma unor rezerve. În cazul unor energii care depind exclusiv de capriciile naturii (hidroelectricitate, energie solară, eoliană) te poți trezi că o investiție „stă” din cauză că… nu e soare sau nu mai bate vântul. Însă e clar că în lumea rarefiată a miliardarilor a început războiul pentru controlul viitoarelor decenii. Dacă în ultima sută de ani cei care au dictat mersul lumii au fost miliardarii făcuți din petrol și gaze, viitorul pare să aparțină miliardarilor făcuți din IT și „energie verde”.