Taiwanul este o insulă așezată în coasta Chinei. Istoric, Taiwanul a fost parte a Chinei până în 1949 când naționaliștii din Kuomintang, care au condus China în perioada celui de-al doilea război mondial, au fost alungați de comuniștii lui Mao și s-au refugiat în Taiwan. Aici au declarat propria „republică a Chinei” și și-au format propriile instituții. Un război pentru recucerirea insulei fiind costisitor, regimul comunist nu a dorit niciodată să-l poarte, sperând să poată reintegra insula pașnic. În plus, în tot acest timp politicienii taiwanezi, cu sprijinul SUA, s-au înarmat până în dinți, astfel încât situația de azi este un status-quo greu de depășit. Taiwanul nu este propriu-zis independent, dar nici nu este parte constituantă a Chinei. China nu a renunțat la Taiwan, dar nici nu a părut capabilă, în 70 de ani, să-i aducă la ordine pe rebeli.
Statele Unite, în tot acest timp, deși au dezvoltat relații comerciale puternice cu insula, s-au abținut de la gesturi politice care să conteste în vreun fel pretențiile Chinei asupra Taiwanului. Însă vizita celui de-al treilea om din stat ar putea da peste cap întreaga istorie a relațiilor americano-chineze. Practic, ar fi ca și cum cineva din conducerea Chinei s-ar întâlni oficial cu rebelii din Donbas.
Dar ce s-ar putea întâmpla dacă Pelosi va face în sfârșit vizita?
În primul rând, ar putea declanșa aplicarea Legii anti-sancțiunilor din străinatate (AFSL). Aprobată anul trecut, legea permite Chinei să răspundă cu contra-sancțiuni.
Din perspectiva Chinei Taiwanul face parte din China, iar orice relație oficială între un guvern străin și autoritățile din Taiwan reprezintă o încălcare a suveranității și integrității teritoriale a Chinei. Din punct de vedere juridic, vizita lui Pelosi ar fi „o încălcare a dreptului internațional și a normelor de bază ale relațiilor internaționale” și ar constitui „imixtiune în afacerile interne ale Chinei”, care ar putea declanșa contramăsurile impuse de AFSL.
Odată cu declanșarea procedurilor legii, persoanele și organizațiile (companiile) care au participat direct sau indirect la acțiune vor fi supuse contramăsurilor. În cazul unor politicieni nu e mare lucru, dar în cazul unor companii care nu vor mai avea acces la piața chineză s-ar putea să se lase cu durere mare.
În plus, contramăsurile ar putea fi extinse și asupra altor persoane, cum ar fi soț/soție și rudele directe ale persoanelor fizice, manageri sau proprietari ai organizațiilor controlate efectiv de persoane sau alte organizații supuse contramăsurilor. Însăși Pelosi, membrii familiei ei apropiate și chiar anumite personalități politice cheie din Congresul SUA ar putea fi supuse sancțiunilor. Acestea variază de la refuzul vizei și al intrării pe teritoriul Chinei (inclusiv al Taiwanului!), anularea vizei sau deportarea, confiscarea sau înghețarea bunurilor mobile, imobile și a altor tipuri de bunuri de pe teritoriul Chinei (inclusiv al Taiwanului!), până la interzicerea sau restricția organizațiilor sau persoanelor de pe teritoriul Chinei (inclusiv al Taiwanului!) de a efectua tranzacții. Și ar putea exista și alte sancțiuni.
Cu alte cuvinte, vizita lui Pelosi ar putea fi pretextul perfect pentru ca armata chineză să invadeze Taiwanul pentru ca autoritățile chineze să … poată aplica legea.
Apoi, China a precizat clar că reunificarea Taiwanului cu China continentală este una dintre prioritățile sale principale și va „face tot ce este necesar” pentru a preveni secesiunea. Această determinare politică a dus la formularea Legii Anti-Secesiune (ASL) adoptată în 2005, care spune că în cazul în care există vreun incident major care duce la secesiunea Taiwanului, „mijloacele nepașnice și alte măsuri necesare” vor fi folosite pentru a proteja suveranitatea și integritatea teritorială a Chinei. Cu alte cuvinte, războiul.
În cazul în care vizita lui Pelosi ar avea loc, aceasta ar reprezenta un angajament la cel mai înalt nivel dintre oficialii americani și forțele separatiste din Taiwan și ar trimite un semnal puternic de sprijin pentru „independența Taiwanului”.