Discuția despre „votul în două tururi pentru primării” care se desfășoară zilele acestea în România este extrem de actuală, având în vedere rezultatul votului de ieri din Marea Britanie.
Deși conservatorii nu au realizat un mare câștig față de alegerile din 2017 (acum au obținut 43.6% din voturi, față de 42.3% atunci) astăzi au ajuns să aibă o majoritate confortabilă în parlament. Cum așa? Foarte simplu, deoarece alegerile în Marea Britanie se desfășoară după principiul „cine iese pe locul 1, ia tot”. Țara e împărțită în câteva sute de colegii electorale care pot fi câștigate chiar și cu 25-30%.
Conservatorii, așadar, nu au crescut senzațional în preferințele electoratului, în schimb celelalte partide, practic toată tabăra anti-Brexit, au fost incapabile să prezinte un singur candidat în colegiile în care ar fi avut cele mai mari șanse să câștige. Laburiștii, Liberalii, Partidul Scoțienilor și Verzii și-au erodat șansele concurându-se între ei. Și deși dintre aceste patru partide doar laburiștii au scăzut în preferințele electoratului (de la 40% la 32,2%), și deși, la fel ca în 2017, ele au obținut împreună peste 50%, configurația viitorului parlament îi dă satisfacție lui Boris Johnson și taberei „brexit”. În total, cele patru partide mari anti-brexit (fără să punem la socoteală partidele galezilor sau ale irlandezilor) au obținut 50,2% din voturi, față de numai 47,7% cât au obținut partidele din tabăra pro-brexit. Pur și simplu pentru că sistemul electoral britanic le-a oferit mai multe colegii conservatorilor.
În plus, conservatorii de acum, spre deosebire de cei care au făcut parte din legislatura trecută, sunt clar pro-„brexit”, deoarece Boris Johnson a avut grijă să-și epureze din partid adversarii.
Conservatorii vor avea acum o majoritate confortabilă în Camera Comunelor, 363 de membri (față de 317 până acum, din care o parte erau în mod deschis ostili lui Boris Johnson). Laburiștii au pierdut enorm, de la 262 de mandate au scăzut la 203 (și cariera lui Corbyn pare încheiată). Partidul Național Scoțian (SNP) a crescut enorm, de la 35 la 48 de mandate, ceea ce reflectă radicalizarea scoțienilor, care își doresc independența în cazul în care Marea Britanie iese din UE. Practic, exceptând trei colegii din nordul extrem, tabăra anti-brexit a câștigat acum absolut toate colegiile din Scoția. Liberalii, deși au înregistrat o creștere spectaculoasă a votului popular (de la 7,4% la 11,4%) de fapt au pierdut un mandat, de la 12 la 11.
Ca urmare a acestui rezultat Boris Johnson și-a reiterat intenția de a scoate Marea Britanie din Uniunea Europeană pe 31 ianuarie 2020. Dacă, într-adevăr, va reuși acest lucru, nu putem decât să le urăm englezilor „drum bun și cale bătută”! În fond, și-au făcut-o cu mâna lor. Așa cum am explicat în articolele precedente, Marea Britanie în acest moment este o țară cu o economie de mucava, cu un deficit comercial enorm, imposibil de acoperit altfel decât prin împrumuturi, cu mari tensiuni naționaliste la interior (scoțienii, nord-irlandezii). Practic, singura mare putere a Marii Britanii a mai rămas cea financiară (Londra). Banii de hârtie și cei electronici, care pot să apară dar la fel de bine să și dispară dintr-o apăsare de buton. Dacă într-adevăr brexitul va funcționa, atunci se vor declanșa mari mișcări centrifuge (scoțienii vor fi primii care vor cere independența) în timp ce economia se va prăbuși cu zgomot, pentru că spre deosebire de Marea Britanie victoriană, cea de acum nu mai deține nici un imperiu colonial, dar populația care trebuie hrănită e de trei ori mai mare. Și cine să le producă hrana necesară, sau cine să muncească în fabrici, la producția de bunuri, pe salarii mici, pe care le acceptă doar polonezii și românii? Bețivanii lor de ambele sexe care pierd vremea prin cluburile din marile orașe?…
Măi să fie!