Ceea ce se vede în acele filmulețe sunt niște forme luminoase care se deplasează cu viteză foarte mare. Adică, în esență, niște OZN-uri.
Cele trei filmulețe fuseseră difuzate prima oară de mass media americană în decembrie 2017. Ele fuseseră publicate de o organizație cu numele de TTSA (To The Stars Academy of Arts & Science) înființată de muzicianul Tom DeLonge (Blink 182), având drept scop studierea fenomenelor OZN. La momentul publicării armata americană nu comentase nimic pe marginea lor.
„Fenomene aeriene necunoscute”
În urmă cu câteva zile, însă, Marina americană a recunoscut că filmulețele sunt autentice și că provin de la bordul unor avioane de vânătoare. Acceptarea realității a avut loc în cadrul unui schimb de mesaje dintre un purtător de cuvânt al US Navy și un ziarist de la situl specializat The Black Vault . Militarul a recunoscut că armata cercetează periodic diverse lumini și fenomene aeriene care nu au o explicație științifică evidentă. De asemenea, a recunoscut că piloții sunt deseori stupefiați de ceea ce observă în misiunile lor. Totuși, militarul nu a pomenit de „OZN-uri”, preferând să vorbească de „fenomene aeriene necunoscute” care au loc în spațiul aerian al SUA. De asemenea, el a precizat că cercetările pe marginea acestui tip de fenomene au loc permanent, chiar dacă marele public nu e întotdeauna informat.
Primul filmuleț, denumit FLIR1, este cel mai vechi: datează din 2004 și fusese deja publicat pe câteva situri specializate încă din 2007. Mai este denumit și „incidentul de pe Nimitz” – Nimitz fiind denumirea unui portavion. A fost filmat de la bordul unul F/A 18 Super Hornet pe 14 noiembrie 2004, în largul coastelor orașului San Diego, deasupra Pacificului. Avionul zbura la o înălțime de 6000 de metri și în filmuleț se vede un obiect ciudat, de formă ovală, care este prins în colimator pentru câteva zeci de secunde, după care dispare rapid printr-o manevră la stânga.
„Băi, uită-te la chestia asta!”
Celelalte două filmulețe, intitulate „Gimbal” și „GoFast”, au fost filmate pe 21 ianuarie 2015 tot de la bordul unor avioane F 18 Super Hornet. Cele două filmulețe au fost realizate aproape de orașul Jacksonville (Florida) și ar putea fi vorba de un singur eveniment, dar Marina nu a confirmat acest lucru. Pe primul dintre ele se aude cum doi piloți își dau cu părerea asupra naturii obiectului. Unul dintre ei presupune că e o dronă, celălalt îi atrage atenția că sunt mai multe obiecte de același fel în zbor. Obiectul prins pe senzorul Raytheon pare a avea forma clasică de „farfurie zburătoare”.
Pe ultimul film se vede clar o formă luminoasă ovoidală care se deplasează deasupra oceanului Atlantic cu o viteză extrem de mare și care în cele din urmă e „prinsă” de sistemul de țintire automată ATFLIR de pe avionul care zboară la o altitudine de 7600 de metri. Nici aici piloții nu reușesc să identifice acel obiect care se vede în mod clar la o altitudine mult mai joasă decât cea la care zboară ei.
Militarii americani se feresc în general de confirmări ale OZN-urilor
Militarii americani nu sunt cei mai mari „prieteni” ai noțiunii de OZN, armata americană fiind recunoscută pentru secretomania ei. Deși armata americană a sponsorizat cea mai importantă cercetare făcută vreodată în domeniul OZN – așa-zisul „proiect Blue Book”, derulat în anii ’50-’60 sub conducerea astronomului J. Allen Hynek – militarii s-au abținut întotdeauna de la speculații lipsite de fundament. De altfel în cadrul cercetărilor din „Blue Book” s-a descoperit că un număr imens de fenomene, peste 95%, aveau explicații fizice simple, de la planeta Venus confundată cu un OZN până la proiecte secrete ale aviației care nu trebuiau deconspirate în condițiile Războiului Rece. Totuși, chiar și J. Allen Hynek – care la început fusese sceptic față de fenomenul OZN – a recunoscut la finalul proiectului, în anii ’70, că lucrurile nu sunt deloc simple în cazul celor 4-5% fenomene rămase cu adevărat neexplicate.
